Traducere de Octavian Cocoş
Când noi ce mirt purtam vom fi pământ,
Iar ochii-n beznă fi-vor înveliţi,
Când râs şi pofte pline de avânt
Vor sta la sfat cu cei înţelepţiţi;
Când fete şi băieţi ce-acum nu-i vezi,
Că-s nenăscuţi, pe mare vor vâsli –
Cine la fund va căuta monezi? –
Nu noi, iubire, noi nu vom mai fi –
Iar cei care pe-aici vor respira
Când trupurile noastre-n tină pier,
Să nu ne-agite spiritul cumva
Spunând c-amorul este efemer,
Ci muţi să stea, ştiind că în mormânt
Sunt doi care-au crezut c-amoru-i sfânt.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.